Stiri Solutii Simple Imobiliare
2015-03-31 18:55:50
Programul A DOUA CASA ofera finantare ieftina pentru case mai mari

După succesul din ultimii ani al programului Prima Casă, prin care statul garantează creditele ipotecare pentru achiziţionarea primei locuinţe în anumite condiţii, Guvernul se pregăteşte să adopte o nouă Ordonanţă de Urgenţă prin care se introduce posibilitatea de accesare a finanţării de către o nouă categorie de cumpărători. Din 2015 cei care deţin deja o locuinţă îşi vor putea finanţa achiziţionarea altă mai mare sau mai scumpe faţă de cea actuală.

Cele mai importante noutăți ale programului sunt:

1) “Noua locuinţă care se va achiziţiona în cadrul Programului să aibă suprafaţa utilă mai mare decât a locuinţei achiziţionate sau construite iniţial în cadrul Programului sau valoarea noii locuinţe rezultată din raportul de evaluare să fie mai mare decât valoarea evaluată la momentul acordării creditului pentru locuinţa achiziţionată sau construită iniţial în cadrul Programului", prevede proiectul de ordonanţă de urgenţă aprobat miercuri de Guvern.

2) La data solicitării celui de-al doilea credit, beneficiarul Programului, persoană fizică, declară pe propria răspundere, fie că deţine în proprietate exclusivă sau împreună cu soţul ori soţia cel mult o locuinţă, respectiv cea achiziţionată sau construită în cadrul Programului pe care o va înstrăina cel târziu până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a noii locuinţe care va fi achiziţionată în cadrul Programului, fie că deţine în proprietate exclusivă sau împreună cu soţul ori soţia o locuinţă, dobândită prin orice alt mod decât prin Program, în suprafaţă utilă mai mică de 50 metri pătraţi şi o a doua locuinţă, respectiv cea achiziţionată sau construită iniţial în cadrul Programului, pe care o va înstrăina cel târziu până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a noii locuinţe care va fi achiziţionată în cadrul programului.

3) Locuinţa achiziţionată sau construită iniţial în cadrul Programului trebuie să fie înstrăinată prin vânzare-cumpărare, cel târziu până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a noii locuinţe. În plus, creditul acordat iniţial în cadrul Programului trebuie să fie lichidat până la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare a noii locuinţe în cadrul Programului sau să fie refinanţat prin acordarea celui de-al doilea credit în cadrul Programului pentru dobândirea unui imobil.

4) La data lichidării sau refinanţării creditului acordat iniţial în cadrul Programului se radiază ipoteca în favoarea statului şi a finanţatorului, privilegiul finanţatorului, precum şi interdicţiile de înstrăinare şi grevare cu sarcini instituite asupra imobilului achiziţionat sau construit iniţial în cadrul programului.

Pentru cei care au deja in derulare un credit Prima Casă de mai puțin de 5 ani, finanţatorul, cu acordul Ministerului Finanţelor Publice, aprobă înstrăinarea locuinţei achiziţionate sau construite iniţial în cadrul Programului, precum şi ridicarea temporară a interdicţiei de grevare, chiar şi înainte de expirarea perioadei în care operează interdicţia de înstrăinare a locuinţei, cu condiţia lichidării sau refinanţării creditului iniţial.

2014-07-15 15:50:58
Sursa: Bursa Imobiliara

De ce sa platim comisionul datorat agentului imobiliar?


Cand formulam aceasta intrebare sa fie limpede ca NU facem referire la agentii imobiliari si agentiile imobiliare care lucreaza in afara legii sau functioneaza doar pentru a da tepe. Asa cum am subliniat si in articolul anterior, agentiile imobiliare exista datorita Clientilor care la randul lor recomanda o agentie sau un agent imobiliar de serviciile carora au fost multumiti, celor interesati. Fiecare dintre noi lucreaza pentru a castiga un venit cu ajutorul caruia sa isi duca existenta, fapt neinteles de unele persoane, care mai au inca pretentia ca cineva sa presteze un serviciu gratuit in favoarea lor. Cand o persoana solicita o sponsorizare atunci este clar ca un serviciu sau o suma de bani este oferit/a gratuit, dar atata timp cat exista un contract valabil incheiat pentru prestarea unui serviciu contra unui comision, de ce unele persoane inteleg sa se sustraga de la plata serviciului primit? In continuare va dam cateva exemple dar si motive care ar trebui sa ii determine pe cei interesati de gratuitati sa isi schimbe punctul de vedere.

Incheierea unui Antecontract de vanzare-cumparare presupune ca vanzatorul si cumparatorul s-au inteles asupra conditiilor de vanzare-cumparare a unui imobil , iar daca una dintre parti se razgandeste sau nu poate sa isi execute obligatia de a vinde sau a cumpara, trebuie sa respecte conditiile stipulate in Antecontractul/ Promisiunea de vanzare-cumparare incheiate. Ce nu inteleg unele persoane este faptul ca agentul imobiliar nu este in culpa atata timp cat vanzatorul sau cumparatorul nu pot sau nu mai vor sa incheie Contractul de vanzare-cumparare in forma autentica la notar si ca in acest caz agentul imobiliar trebuie platit pentru serviciul oferit conform contractului de intermediere valabil incheiat.

Cine trebuie sa plateasca comisionul agentiei imobiliare in situatia in care Contractul de vanzare-cumparare nu se incheie in forma autentica la notar fara ca agentul imobiliar sa fie in culpa, poate face obiectul unei alte dezbateri intrucat este mult prea amplu. Probabil ca legea este mult prea permisiva sau cei care incheie contractul nu sunt suficienti de maturi dar nu este in nici un caz corect ca lucrurile sa fie puse in starea anterioara fara nici o penalitate pentru cel care renunta/se razgandeste sau din motive subiective nu isi respecta obligatia.

Deasemenea in cazul Contractelor de inchiriere cand Locatarul sau Locatorul nu respecta conditiile stipulate in contractul de inchiriere valabil incheiat(ex. nu se face prima plata la timp, nu se preda spatiul asa cum a fost convenit) si contractul se anuleaza cel/cei care nu au respectat conditiile stipulate in contractul de inchiriere, trebuie sa onoreze integral comisionul agentiei imobiliare. Unii clienti ai agentiilor imobiliare considera ca serviciile unei agentii imobiliare sunt gratuite, fara a tine cont ca atunci cand mergi la medic, avocat, etc. nimeni nu iti garanteaza ca iti rezolva problema, dar serviciul primit trebuie remunerat corespunzator, intrucat persoana la care sa apelat a prestat un serviciu in favoarea pacientului/ clientului etc. De asemenea comisioanele platite catre banca si care pe buna dreptate nu sunt returnate atunci cand cel care a solicitat un serviciu bancii se razgandeste in a mai apela la seviciile acesteia, ar trebui sa fie suficiente exemple pentru acesti clienti care nu inteleg ca serviciile oferite de o agentie imobiliara NU sunt gratuite.

Sunt mult mai de apreciat clientii care doresc sa negocieze comisionul si care daca semneaza contractul il si respecta sau persoanele care isi exprima de la inceput dezacordul in a apela la serviciile unei agentii imobiliare decat cei care semneaza un contract iar in momentul in care trebuie sa onoreze comisionul se sustrag de la plata acestuia, invocand motive puerile sau apeland la diverse viclenii. Contractele cu agentia imobiliara trebuiesc semnate la biroul acesteia dupa ce au fost citite si intelese si nu pe capota masinii unde unii clienti doresc sa le semneze motivand ca nu au timp sa ajunga la agentie. De fapt acesti clienti spera sa il poata pacali pe agentul imobiliar sa le prezinte respectivul imobil fara a mai semna un contract cu agentia crezand ca este normal ca cineva sa le ofere un serviciu gratuit.

Clientii agentiilor imobiliare promit sa anunte agentia cand oferta/ cererea lor nu mai este de actualitate, dar din pacate numai o parte isi respecta promisiunea/obligatia, ceilalti motivand ca au uitat sau alte si alte motive infantile fara a tine cont ca o simpla carte de vizita este mai scumpa decat un telefon/fax/email, dat/trimis agentiei imobiliare, si fara a mai pune la socoteala celelalte cheltuieli efectuate de agentie pentru promovarea/vizionarea unui imobil. Pana la urma nu este vorba decat de a respecta munca si omul care a lucrat in favoarea clientului.

Unii potentiali cumparatori/locatari te „surprind” cand iti propun ca prima data sa le prezinti unul sau mai multe imobile dupa care sa semneze contractul cu agentia imobiliara la fel cum unii proprietari au pretentia ca agentul imobiliar sa vina cu un client la vizionare dupa care sa semneze un contract cu agentia imobiliara, de fapt toate aceste persoane considerand ca o societate imobiliara poate functiona doar oferind gratuitati. Mai exista o categorie de clienti care desi nu au banii necesari pentru a achizitiona un imobil si acest fapt este doar in perspectiva sau pur si simplu din plictiseala apeleaza la serviciile agentiilor imobiliare pentru a viziona imobile sau clientii vanzatori care dorind sa-si autoevalueze imobilul la fel apeleaza la serviciile agentiilor imobiliari pentru a fi plimbati in vederea vizionarii de imobile, toti acesti clienti considerand ca este normal sa primeasca un serviciu fara a achita contravaloarea lui si fara a lua in considerare faptul ca o agentia imobiliara pentru a avea posibilitatea sa presteze un serviciu are de platit facturi pentru serviciile primite sau pentru bunurile achizitionate. Ce trebuie sa inteleaga toti acesti clienti este ca pot opta in a colabora sau nu cu o agentie imobiliara si daca aleg sa colaboreze, atunci este necesar sa respecte conditiile prevazute in contract.

2014-01-15 11:09:15
Indicatorul Robor la 3 luni, folosit ca reper de preț în majoritatea contractelor de credite de retail în lei, a coborât în premieră sub pragul de 2% pe an, ceea ce ar urma să aducă dobânzile la creditele în monedă locală pe același palier cu cele la împrumuturile în valută. BNR a calculat ieri o dobândă interbancară pe termen de trei luni de 1,99% pe an.

Costul leilor pe piața monetară s-a înjumătățit din vara anului trecut încoace, doar în ultimele două săptămâni scăderea fiind de o jumătate de punct procentual. Practic, reducerea cu o jumătate de punct procentual a dobânzii înseamnă o economie lunară de aproape 100 de lei pentru un client cu un credit ipotecar de valoare medie (circa 180.000 de lei), contractat pe 30 de ani.

Indicatorul Robor la 3 luni se află aproape la jumătate față de dobânda-cheie la lei (stabilită de BNR la 3,75% pe an), astfel că analiștii se așteaptă ca în viitor mișcările dobânzilor pe piața interbancară să fie limitate, chiar dacă banca centrală va continua să relaxeze politica monetară.

„Impactul unor noi mișcări de relaxare a politicii monetare va fi relativ limitat pe termen scurt, având în vedere poziția de creditor net a sistemului bancar și faptul că dobânzile interbancare sunt deja mult sub nivelul dobânzii-cheie“, scriu într-o notă analiștii BCR, cea mai mare bancă locală, deținută de grupul austriac Erste.

Prognozele acestora indică un nivel al indicatorului Robor la 3 luni de 2% pe an la finalul lui 2014, precum și în decembrie 2015. Clienții cu credite în lei ar putea beneficia astfel cel puțin doi ani de rate reduse. Dobânzile se mențin la un nivel scăzut inclusiv în contextul în care lichiditatea din piață se menține la un nivel ridicat.

„Banca centrală și-a menținut angajamentul de a administra lichiditatea în mod adecvat, astfel că mă aștept la condiții de lichiditate foarte bune în piața monetară“, comentează Florentina Cozmâncă, senior economist al RBS.

Nivelul foarte bun al lichidității se datorează stabilității cursului de schimb, care a permis BNR să lase mai mulți bani în piață fără riscul unei deprecieri a leului.

To­t­odată, pe piață au ajuns mai mulți bani în condițiile în care statul - principalul client al băncilor în perioada de criză - s-a împrumutat mai puțin. Determinantă pentru scăderea costului finanțării în lei a fost și decizia BNR de a relua ciclul de relaxare a politicii monetare. Dobân­da-cheie la lei a scăzut cu 1,5 puncte procentuale într-o ju­mă­tate de an, la un minim de 3,75% pe an. De altfel, cea mai vizibilă ajustare a dobânzilor a avut loc începând din luna iulie, respectiv 2,5 puncte procentuale în șase luni.

Totodată, banca centrală a lăsat mai multă lichiditate în piață în condițiile în care nu s-a confruntat cu presiuni semnificative pe cursul de schimb. BNR a luptat în trecut împotriva deprecierii leului prin gestionarea lichidității, dar această metodă nu ar mai fi viabilă în prezent deoarece ar putea genera o scădere a deținerilor de titluri de stat ale investitorilor străini, ceea ce ar crea presiuni adiționale asupra leului.

Scăderea dobânzilor pe piața monetară a făcut din ipotecarele în lei, ignorate mult timp de clienți și de bancheri, o alternativă la împrumuturile în valută.

Cele mai ieftine ipotecare în lei ajung în prezent la o dobândă efectivă de circa 6% pe an și mai au doar un pas înainte să egaleze costul împrumuturilor în valută.

Ultima rundă de ajustare a dobânzilor la creditele în lei a avut loc în luna decembrie, iar acum clienții trebuie să aștepte până în martie înainte să simtă în propriile buzunare scăderea costului leilor pe piața interbancară. Practic, odată ce costul creditelor va fi aliniat la nivelul Robor de 2% dobânzile creditelor în monedă locală le vor egaliza pe cele ale creditelor în valută. La nivelul actual al Robor la 3 luni, rata la un credit imobiliar de 180.000 de lei pe 30 de ani este de circa 1.050 de lei.

Dacă finanțările de consum se vând aproape exclusiv în lei de mai multă vreme, vânzările de ipotecare în monedă locală au accelerat abia în ultimele luni, impulsionate de trecerea pe lei a programului Prima casă. Băncile au ajuns să vândă circa 2.000 de ipotecare în lei pe lună în octombrie, adică de patru-cinci ori peste media lunilor anterioare.

Creditele în lei au fost ținute mult timp în plan secund din cauza dobânzilor mari și a preferinței băncilor străine pentru acordarea de finanțări în valută, astfel că în prezent 70% din împrumuturile în lei sunt în euro sau franci elvețieni. În perioada de boom, din 2006-2007, dobânzile la ipotecarele în lei depășeau 11% pe an, în timp ce costul creditelor în euro era de 7-8% pe an.

Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 15.01.2014

2012-01-16 13:33:47
Ce chilipiruri poţi găsi printre casele executate de bănci


Multe dintre locuinţele pe care creditorii le-au scos la vânzare au ajuns la preţuri rezonabile, iar uneori clienţii sunt dispuşi să "pluseze" substanţial ca să câştige licitaţia, spun specialiştii.

sursa: evz.roBăncile au scăzut, în ultimul timp, preţurile bunurilor executate silit de la clienţi. Aşa se face că apartamente de două sau chiar de trei camere din Capitală la un preţ de 30.000 – 40.000 de euro au devenit ceva obişnuit.

Vânătorii de oferte sunt atenţi, iar adevăratele chilipiruri sau cele care prezintă un interes special pentru cumpărător sunt vândute de la prima strigare.

De exemplu, Banca Transilvania are la vânzare un apartament de trei camere cu o suprafaţă de 65 mp, într-o zonă semicentrală a Bucureştiului, la un preţ de 43.500 de euro.

"O ofertă ca aceasta se vinde, de regulă, la prima strigare, dacă nu are alte probleme", ne-a declarat executorul unei alte bănci.

Mai scad preţurile

Acesta povesteşte din experienţa proprie că s-a ocupat de vânzarea unui teren de câteva mii de metri în comuna Afumaţi, evaluat la peste 200.000 de euro. La evaluare, terenul i s-a părut scump şi s-a gândit că va găsi cu greu cumpărător.

"S-a vândut de la prima licitaţie, la un preţ dublu faţă de preţul de pornire. Cumpărătorul dorea să construiască pe teren o hală, pentru că avea închiriat pentru firmă un sediu unde plătea câteva mii de euro lunar chirie", a spus executorul, angajatul unei bănci de la noi de talie medie.

Pe site-urile BRD, Raiffeisen Bank, Credit Europe Bank sau Alpha Bank pot fi găsite, de asemenea, oferte de apartamente la trei sau patru camere în acelaşi orizont de preţ - 40.000 euro.

Situaţia diferă mult de ce se întâmpla în urmă cu un an, când ofertele bancare erau cu mult peste nivelul pieţei. Una din explicaţiile evoluţiei ar fi că s-a ajuns la acest nivel după o rundă de scăderi, după ce imobilul nu s-a vândut de la prima licitaţie.

De la a doua licitaţie, preţul scade cu 25%, iar începând cu cea de-a treia imobilul poate fi oferit celui care acordă cel mai bun preţ, care trebuie să convină, însă, băncii şi actualului proprietar.

În plus, sunt bănci dispuse să lase mai mult la preţ, dacă debitul pe care trebuie să-l recupereze este mic. Desigur, cu acordul proprietarului. Explicaţia pentru care preţurile rezonabile se regăsesc acum în oferta tot mai multor bănci este, aşadar, cererea slabă: "Cred că încă mai este loc de scăderi", ne-a spus executorul citat mai sus.

Merge şi cu plata în rate

De regulă, achiziţiile se fac cu banii jos. Banca nu are, însă, nimic împotrivă dacă se cumpără prin credit. "În aceste cazuri, trebuie specificat înainte că se doreşte o achiziţie în rate. Clientului i se dă un formular, unde va scrie că va plăti în rate, 10% la participarea la licitaţie şi restul în termen de circa 60 de zile, după ce va obţine banii sub formă de credit de la banca de unde cumpără sau de la un alt creditor", a declarat, pentru EVZ, un executor bancar, angajat al uneia din cele mai mari bănci locale.

CONDIŢIE

Ca să fie cumpărată, locuinţa trebuie să fie "liberă de sarcini"

La polul opus imobilelor care se vând ca pâinea caldă se află cele care stau chiar şi de trei ani la vânzare şi nu au reuşit să-şi găsească niciun cumpărător până acum.

Potrivit celor care se ocupă de vânzări, principalul motiv pentru care un imobil nu se vinde rămâne preţul. Este vorba de acele oferte unde suma de recuperat este mare, iar banca nu îşi permite să cedeze foarte mult la preţ.

Cum "execuţi" fostul proprietar

Foarte greu de plasat sunt şi acele oferte care nu sunt "libere de sarcini, unde există un uzufruct sau un drept de servitute pentru un loc de trecere".

Mulţi cumpărători se tem să achiziţioneze un imobil executat silit, pentru că ar putea avea probleme cu foştii proprietari, care nu vor dori să părăsească locuinţa.

"Actul de adjudecare al imobilului este în acelaşi timp şi titlu de executare, aşa încât noul proprietar nu mai are nevoie de noi demersuri juridice pentru a-l scoate din locuinţă pe fostul proprietar sau pe chiriaşi", a explicat, pentru "Evenimentul zilei", unul dintre specialiştii consultaţi.

Evoluţia preţurilor, la mâna băncilor

În prezent, băncile au în portofolii mii de locuinţe pe care se pregătesc să le vândă. De regulă, un apartament sau un teren stă la vânzare între trei şi şase luni de zile, în medie, potrivit celor care se ocupă de vânzarea acestor bunuri imobiliare.

Evoluţia preţurilor de pe piaţa imobiliară este practic în mâna băncilor, în condiţiile în care mulţi analişti sunt de părere că o scădere sensibilă de preţuri a bunurilor pe care băncile le execută silit ar trage în jos preţurile din întreaga piaţă de profil.

Unii analişti consideră că băncile nu doresc să scadă preţurile tuturor imobilelor din portofolii, deoarece astfel ar crea de partea cererii aşteptări de scădere şi mai accentuată.

Pentru creditele neperformante, deci implicit pentru acelea susţinute de bunuri care acum sunt executate silit, creditorii sunt obligaţi să constituie provizioane usturătoare, care le diminuează profitabilitatea.

2012-01-16 13:32:07
Un fermier britanic, falit şi cu datorii de 5 mil. lire după ce a pariat pe imobiliare româneşti


Acum cinci ani, Charles şi Iona Cole duceau o viaţă de aristocraţi la care majoritatea oamenilor nu pot decât să viseze. Întreaga lor avere s-a dus însă pe apa sâmbetei când au decis să facă afaceri imobiliare în România.

sursa: capital.roFamilia Cole avea în 2007 o casă în Devon care valora 2,25 mil. lire şi maşini de lux parcate la intrare, fără a menţiona portofoliul de 84 de proprietăţi închiriate pe care le deţinea în Yorkshire. Cu cei patru copii ai lor urmând cursurile unor şcoli prestigioase, viaţa mergea pe un drum bun.

Astăzi, familia Cole ar putea pierde totul. Dacă nu îşi plătesc datoria de 5 milioane de lire până în aprilie, banca i-a avertizat că afacerile, casa şi mobilierul vor fi scoase la vânzare. Problema este că Charles a rămas practic „fără niciun ban în buzunar“.

Ce a mers totuşi atât de prost? Este o poveste care include costurile ţinerii în funcţiune a unei reşedinţe vechi de familie, povara taxelor şcolare în creştere şi un pariu blestemat care l-a făcut să intre într-o schemă financiară în România – ce ar fi trebuit să îi rezolve problemele financiare pentru totdeauna.

Charles şi Iona şi-au început viaţa de cuplu într-o casă veche dărăpănată, primită de la tatăl lui Charles, un fermier şi proprietar de terenuri în Oxfordshire.

El a vândut casa şi hambarele moştenite unui dezvoltator şi a făcut un profit de 600.000 de lire. Doi ani mai târziu, casa din Devon a fost pusă din nou pe piaţă şi cei doi soţi au răscumpărat-o pentru 580.000 de lire.

Familia Cole a dat terenul moştenit în arendă şi în 2000 Charles a cumpărat prima proprietate pentru închiriere – o casă în Barnsley, Yorkshire. Până în 2003 a reuşit să îşi crească portofoliul la 84 de locuinţe care îi aduceau un venit generos de 250.000 de lire pe an, ceea ce i-a permis să îşi dea copii la şcoli de top.

La început, taxele şcolare erau acceptabile, dar până în 2007 ele au crescut la 100.000 de lire pe an. „Ca să plătim taxele şcolare trebuia să câştigăm 150.000 de lire pe an, înainte de impozitare. După ce ne plăteam cheltuielile şi taxele de administrare ale proprietăţilor rămâneam cu circa 35.000 de lire să trăim. Poate părea mult pentru unii oameni, dar din cauza cheltuielilor pe care le aveam cu o casă atât de veche nu ne ajungeau“, spune Charles.

Ca lucrurile să fie şi mai proaste, în 2006, cu al patrulea copil, Charity, pe cale să meargă la şcoală, Charles şi Iona au început să îşi facă griji la gândul că vor trebui să plătească un nou set de taxe.

Greşeala fatală

Atunci s-a întâmplat ca, dintr-o încredere orbească, lăcomie sau disperare, Charles să facă o mare greşeală. A auzit de o oportunitate de investiţii în imobiliare în România printr-un agent imobiliar local – o investiţie care promitea să îi aducă zeci de milioane de lire.

„România părăsit blocul de Est şi aceasta era o schemă de dezvoltare a unui teren din jurul Bucureştiului“ îşi aminteşte Charles. „Ideea era să creăm o suburbie frumoasă pentru profesioniştii care lucrează în Bucureşti. Proiectul era promovat de avocaţi şi agenţi imobiliari de top“, explică acesta.

„Oamenii ar putea crede că am fost motivat de lăcomie şi, bineînţeles că ar fi fost minunat dacă puteam câştiga atâţia bani câţi mi se promiteau, dar într-un final aş fi fost mulţumit să câştig şi numai 100.000 de lire, care m-ar fi ajutat să mai plătesc încă un an taxele şcolare“, spune dezamăgit Charles Cole.

În 2007, după o serie de vizite în România – şi în ciuda reţinerilor pe care Iona le avea vizavi de acest proiect – Charles a decis să meargă înainte, luând iniţial un credit de 3,3 milioane de lire, pentru care a garantat cu casa familie şi cu afacerea sa.

„Am fost convins să fac investiţia. Nu am realizat că ar fi vre-un risc major: Am fost foarte naiv. De fapt, singurul risc la care credeam că mă supun era acela a nu face atât de mulţi bani pe cât aş fi sperat. Nu sunt un cartofor şi nu mi-aş fi pus familia şi viitorul în pericol“, subliniază Charles.

Cole a primit garanţia că autorizaţiile de construire vor fi primite pe teren în termen de 18 luni şi că în doi ani va fi construită pe acest lot o nouă suburbie. De fapt, niciun fel de lucrări nu au început pe acel lot.
„Am început să ne îngrijorăm când am văzut că se întârzie cu autorizările“, spune Charles. „S-a dovedit că terenul în care am investit milioane de lire nu avea să mai fie dezvoltat. A fost în zadar şi mă simt ca un idiot“, se plânge acesta. În încercarea de a-şi cere înapoi banii pierduţi, Charles trebuie să aştepte acum rezultatul unei acţiuni judecătoreşti. „Suntem siguri că trebuie să fi fost vorba despre o fraudă, pentru că banii mei au dispărut pur şi simplu“, spune Charles. Este zadarnic să menţionăm că banca nu este dispusă să aştepte rezultatul niciunei investigaţii juridice.

El mai spune că a fost sfătuit să îşi vândă portofoliul de locuinţe pe care le are date în închiriere, însă cu scăderea preţurilor nu ar obţine nici măcar 1,5 milioane de lire, din care aproape 500.000 de lire ar trebui să le plătească sub formă de impozit pe câştig.

„Nici aşa nu vom putea lichidat creditul de 5 milioane de lire“, explică Charles, a căruit rată lunară ajunge la 12.500 lire. Cât despre căutarea unui serviciu, Charles spune că nu este calificat în alt domeniu. „M-am lăsat de şcoală când aveam 15 ani şi nu am experienţă în altceva decât în agricultură. Iona este casnică care nu a lucrat în afara casei şi are programul încărcat cu educarea copiilor“.

 
 
Home | Despre Noi | Echipa | Cariere | Tarife si Servicii | Curs BNR | Acte Necesare | Legislatie | Informatii Utile | Stiri | Contact


Copyright © SS Imobiliare, 2011-2017. Toate drepturile rezervate.
 























Parteneri:

Imobiliare